Periam Port azi
Autor: Cristi Mirea 
Pentru periamoşeni Periam Portul şi Mureşul reprezintă un lucru banal, dar pentru cei din afară este ceva ieşit din comun şi ne invidiază că suntem aşa aproape de apă şi de o zonă de agrement. Pescari din oraşe îndepărtate vin până la noi pentru sportul lor preferat (duminica aceasta a avut loc un concurs de pescuit la Periam Port, deoarece de azi a început prohibiţia la pescuit). Înainte de revoluţie, era tradiţie ca pe perioada verii, după lucru oamenii să se urce pe biciclete şi să meargă la Mureş la plajă şi la baie. Plaja era mereu plină de oameni şi copii se bălăceau în apa caldă. După revoluţie, treptat s-a pierdut această tradiţie. Excavarea balastului şi nisipului în mod excesiv a făcut să dispară plaja, iar zgomotul pe care îl realizează utilajele au alungat şi pe ultimii care în timpul săptămânii doreau să aibă parte de linişte. 
Soşeaua de la Periam Port este plină cu nisip de la masinile de mare tonaj care transportă nisipul şi care nu se mai gândesc să facă curăţenie în urma lor, existând chiar pericol de accidentare dacă circulaţi cu bicicleta sau motocicleta. Digul se află într-o stare tot mai rea din cauza maşinilor mari care îl traversează. În loc să îşi facă un drum propriu în acest scop distrug singura protecţie a localităţii în faţa viiturii. 
Îmi amintesc cum îmi povestea bunica, care a copilărit la Periam Port, despre stricteţea cu care se circula pe vremea aceea pe dig. De fapt era interzisă circularea cu maşină sau căruţă. Barierele erau mereu închise. Singura dată când se deschideau barierele era când se aducea lucerna şi fânul secerat cu ajutorul căruţelor. Pe vremea aceea erau conştieţi că digul avea un rol important în protejarea localităţii. În ziua de azi însă se pot vedea foarte clar locurile în care s-a lăsat digul, exact unde se traversează digul. 
Scena de la Periam Port pe care înainte de revoluţie se serba pe 23 august Serbarea Câmpenească a primit o nouă întrebuinţare, Rock La Mureş. Este bine că nu s-a dat uitării screna şi că i s-a dat o nouă întrebuinţare, mai aproape de vremurile noastre. Problema este că scena a îmbătrânit şi deja apar primele semne că trebuie renovată (vezi foto). În speranţa că Periam Portul încă se mai află în sufletul vostru şi nu îl asociaţi doar cu dicsoteca care se ţinea acolo şi restaurantele la care se poate bea bere, poate vă puteţi desprinde în viitor de televizor şi să faceţi o excursie pe malul Mureşului pentru a vă odihni pe o pătură la umbra copacilor şi să ascultaţi ciripitul păsărilor.
Pentru periamoşeni Periam Portul şi Mureşul reprezintă un lucru banal, dar pentru cei din afară este ceva ieşit din comun şi ne invidiază că suntem aşa aproape de apă şi de o zonă de agrement. Pescari din oraşe îndepărtate vin până la noi pentru sportul lor preferat (duminica aceasta a avut loc un concurs de pescuit la Periam Port, deoarece de azi a început prohibiţia la pescuit). Înainte de revoluţie, era tradiţie ca pe perioada verii, după lucru oamenii să se urce pe biciclete şi să meargă la Mureş la plajă şi la baie. Plaja era mereu plină de oameni şi copii se bălăceau în apa caldă. După revoluţie, treptat s-a pierdut această tradiţie. Excavarea balastului şi nisipului în mod excesiv a făcut să dispară plaja, iar zgomotul pe care îl realizează utilajele au alungat şi pe ultimii care în timpul săptămânii doreau să aibă parte de linişte. 
Soşeaua de la Periam Port este plină cu nisip de la masinile de mare tonaj care transportă nisipul şi care nu se mai gândesc să facă curăţenie în urma lor, existând chiar pericol de accidentare dacă circulaţi cu bicicleta sau motocicleta. Digul se află într-o stare tot mai rea din cauza maşinilor mari care îl traversează. În loc să îşi facă un drum propriu în acest scop distrug singura protecţie a localităţii în faţa viiturii. 
Îmi amintesc cum îmi povestea bunica, care a copilărit la Periam Port, despre stricteţea cu care se circula pe vremea aceea pe dig. De fapt era interzisă circularea cu maşină sau căruţă. Barierele erau mereu închise. Singura dată când se deschideau barierele era când se aducea lucerna şi fânul secerat cu ajutorul căruţelor. Pe vremea aceea erau conştieţi că digul avea un rol important în protejarea localităţii. În ziua de azi însă se pot vedea foarte clar locurile în care s-a lăsat digul, exact unde se traversează digul. 
Scena de la Periam Port pe care înainte de revoluţie se serba pe 23 august Serbarea Câmpenească a primit o nouă întrebuinţare, Rock La Mureş. Este bine că nu s-a dat uitării screna şi că i s-a dat o nouă întrebuinţare, mai aproape de vremurile noastre. Problema este că scena a îmbătrânit şi deja apar primele semne că trebuie renovată (vezi foto). În speranţa că Periam Portul încă se mai află în sufletul vostru şi nu îl asociaţi doar cu dicsoteca care se ţinea acolo şi restaurantele la care se poate bea bere, poate vă puteţi desprinde în viitor de televizor şi să faceţi o excursie pe malul Mureşului pentru a vă odihni pe o pătură la umbra copacilor şi să ascultaţi ciripitul păsărilor.